O Românie a bunului simţ

Când eram micuţă eram tare visătoare. Poate pentru că nu aveam altă grijă decât să mă joc şi mai apoi să mă duc pe capul bibliotecarelor oraşului natal care mă lăsau să pătrund în camerele prăfuite şi întunecoase ai căror pereţi scorojiţi stăteau să cadă căci biata bibliotecă orăşenească era o casă veche şi dărăpănată. [...]

Citeşte articolul complet »