Aş fi spus că mâine, 19 mai 2010 va fi o zi în care norii vor uita de hora lor şi vor mai slăbi strânsoarea jocului pentru a da voie razelor de soare să tremure pe străzi, pe feţe de copii, pe acoperişurile caselor. De unde! Mai degrabă se strâng norii în jurul nostru. Norii de oameni care vor protesta.
Aştept ”dansul ploii” în varianta românească, aştept să vad purificarea, că de nu, nu ştiu care dintre noi-guvernanţii sau guvernaţii, vom fi cei cuprinşi de tremur.
Recunosc, ma înfioară ideea, imaginea unei mulţimi pentru că aşa cum scria Gabriel Tarde în Opinia şi mulţimea : “Între ură violentă şi adorare, între oroare şi entuziasm, între strigătele trăiască şi la moarte nu există cale de mijloc pentru mulţime.” . Mulţimea e spontană, cu atât mai spontană ,zic eu, cu cât membrii săi sunt mai diverşi, aşa cum va fi mâine.
Voi susţine această dovadă de păsare din partea diferitelor categorii, aflându-mă şi eu în rândul unei dintre acestea-studenţii.
Postul acesta îmi aminteşte de accepţiunea lui Niccolo Machiavelli potrivit căreia este preferabilă legitimitatea mulţimii decât a aristocraţiei. Dar când principele este atristocraţia în sine, nu e de mirare că ne aflăm într-o astfel de situaţie.
În ceea ce mă priveşte, aştept o revoluţie socială adevărată, ultima revoluţie din ce am auzit nu a avut mari efecte, oricum după cum preciza un gânditor (îmi scapă numele acum Friedrich von Hayek parcă) Chiar şi în contextul unei revoluţii, aparatul birocratic nu poate fi niciodată înlăturat în mod absolut.
În naivitatea mea teenage-ăristă încă sper că va exista un guvern care să asigure decenţa traiului în România
Nu am avut parte de o “revoluţie socială adevărată”. Protestul a fost liniştit dar gălăgios, aşa cum s-a dorit.
În ceea ce priveşte aparatul birocratic, mai întai cred că ar trebui să se facă o analiză pertinentă a lui, să vedem exact de câţi funcţionari e nevoie pentru ca sistemul să funcţioneze fără probleme.
Până atunci, partidele venite la guvernare vor da vina pe cele de dinainte pentru “omul foarte gras” pe care vor dori sa-l reformeze. La noi reforma a constat în înlocuirea unei clientele politice cu o altă clientelă. Iar aici apar nuanţele căci e drept când tu “x” de la partidul “z” vrei să deţii controlul asupra activităţii instituţiei în fruntea căruia ai fost pus, nu te vei încrede în nişte “mâini drepte” de la partidul “k”.
Un guvern care să asigure decenţa traiului va veni probabil când întreaga societate va fi evoluat în direcţia civilizaţiei, cu faţa la cultură. Fiind oamenii mai buni, instituţiile se vor îmbunătăţi la rândul lor iar conducătorii vor fi mostre ale acelei lumi. Deocamdată, conducătorii sunt mostrele unei socieţăţi ce stă să dea în pârg.
[...] nu are nicio legătură cu poliţia politică din administraţia locală de la sectorul 6 şi culoarea politică a [...]
[...] un băiat sau o fată cu primar PNL i s-au diminuat de 5 ori aceste şanse. Practic, un copil cu primar PNL are de 15 ori mai puţine şanse, iar unul sub mandat PSD de 9 ori mai puţine decît [...]
[...] ambrozie, militari, sectorul 6, spatiu verde trackback Avem un film şi o declaraţie (Marius Ambrozie, ADP sector 6, 12 mai 2010, Realitatea TV – România [...]
[...] ofer mai jos pentru că pe mine m-a impresionat. Iar ceea ce rezultă din el este atât de profund şi cu implicaţii atât de serioase încât l-aş vedea [...]